25 ani împreună cu Dumneavoastră
(+373 22) 888-347
(+373 22) 735-558
crdm@ms.md

Dreptul pacientului

Drepturile Pacientului sunt drepturi care se înscriu în Drepturile Fundamentale ale Omului. Aceste drepturi au ca obiectiv promovarea pe termen lung în cadrul sistemului de sănătate publică a autonomiei pacienţilor, susţinută de dreptul natural la viaţă, integritate corporală şi sănătate.

Prin drepturile pacientului se înțeleg toate posibilitățile de care dispune individul pentru a-și apăra interesele în calitatea sa de pacient. Oricărui drept al pacientului îi corespunde o obligație a cuiva (a medicului, a instituției medicale, a autorității publice sau a statului) de a satisface acest drept. Drepturile pacientului presupun accesul echitabil la servicii medicale; calitatea serviciilor medicale; respectarea pacientului ca fiinţă umană, a demnităţii şi integrităţii sale de om.

Pacient este nu doar persoana bolnavă, dar și cea sănătoasă care are nevoie sau utilizează servicii de sănătate sau care participă benevol, în calitate de subiect uman, la cercetări biomedicale.

La nivel internaţional drepturile pacienţilor sunt stipulate în Declaraţia promovării drepturilor pacienţilor în Europa, autorizată de către Consultarea Europeană OMS asupra Drepturilor Pacienților, în 1994, la Amsterdam. Declarația reprezintă un set de principii pentru promovarea şi implementarea drepturilor pacienţilor în statele europene membre ale OMS și stipulează următoarele drepturi fundamentale ale pacientului: aplicarea drepturilor omului în îngrijirile de sănătate; dreptul la informare, dreptul de a consimți, dreptul la confidențialitate; dreptul la îngrijiri și tratament.

În 2002 ”Rețeaua spiritului cetățenesc activ” (Active Citizenship Network) a propus Carta Europeană a Drepturilor Pacienților. Ulterior, în 2005, Comitetul Economic şi Social European, elaborează un aviz cu privire la Drepturile Pacientului în care recunoaşte toate drepturile incluse în Cartă. Carta stipulează 14 drepturi, după cum urmează:

  • dreptul la măsuri preventive;
  • dreptul la accesibilitate;
  • informare corectă;
  • consimțământ informat;
  • alegere liberă;
  • respectul intimităţii şi confidenţialității;
  • respect pentru timpul pacientului;
  • respectarea standardelor de calitate;
  • dreptul la siguranţă;
  • dreptul la inovaţie;
  • evitarea suferinţei şi durerii care nu sunt justificate;
  • dreptul la tratament personalizat;
  • dreptul de a manifesta nemulţumirea;
  • dreptul de a fi compensate prejudiciile.

În Republica Moldova o descriere detaliată a drepturilor şi responsabilităţilor pacientului, garantarea şi protecţia acestora sunt incluse în Legea cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului nr.263-XVI din 27.10.2005, publicat în monitorul în Monitorul Oficial Nr. 176-181, la data 30.12.2005, art Nr : 867. Data intrării în vigoare : 30.06.2006.

Conform Legii cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului :

 

Capitolul 1. Articolul 2. Principiile de bază ale realizării drepturilor pacientului

Principiile de bază ale realizării drepturilor pacientului constau în:

a) respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi a demnităţii fiinţei umane în domeniul ocrotirii sănătăţii;

b) recunoaşterea vieţii umane, a sănătăţii omului ca valoare supremă;

c) orientarea spre menţinerea vieţii, a sănătăţii fizice şi psihice a pacientului în procesul prestării serviciilor de sănătate;

d) respectarea valorilor morale şi culturale ale pacientului, a convingerilor lui religioase şi filozofice;

e) recunoaşterea pacientului, iar în cazurile prevăzute de legislaţie, a reprezentantului său legal (a rudei apropiate), în calitate de participant principal la luarea deciziei privind intervenţia medicală;

f) reglementarea drepturilor, responsabilităţilor şi a condiţiilor de limitare a drepturilor pacientului în scopul protecţiei sănătăţii acestuia şi respectării drepturilor altor persoane;

g) încrederea reciprocă dintre pacient şi lucrătorul medical.

Capitol 2. Articolul 5. Drepturile pacientului

Pacientul are dreptul la:

a) asistenţă medicală gratuită în volumul stabilit de legislaţie;

b) atitudine respectuoasă şi umană din partea prestatorului de servicii de sănătate, indiferent de vîrstă, sex, apartenenţă etnică, statut socioeconomic, convingeri politice şi religioase;

c) securitate a vieţii personale, integritate fizică, psihică şi morală, cu asigurarea discreţiei în timpul acordării serviciilor de sănătate;

d) reducere a suferinţei şi atenuare a durerii, provocate de o îmbolnăvire şi/sau intervenţie medicală, prin toate metodele şi mijloacele legale disponibile, determinate de nivelul existent al ştiinţei medicale şi de posibilităţile reale ale prestatorului de servicii de sănătate;

e) opinie medicală alternativă şi primirea recomandărilor altor specialişti, la solicitarea sa ori a reprezentantului său legal (a rudei apropiate), în modul stabilit de legislaţie;

f) asigurare de asistenţă medicală (obligatorie şi benevolă), în conformitate cu legislaţia;

g) informaţii cu privire la prestatorul de servicii de sănătate, profilul, volumul, calitatea, costul şi modalitatea de prestare a serviciilor respective;

h) examinare, tratament şi întreţinere în condiţii adecvate normelor sanitaro-igienice;

i) informaţii exhaustive cu privire la propria sănătate, metodele de diagnostic, tratament şi recuperare, profilaxie, precum şi la riscul potenţial şi eficienţa terapeutică a acestora;

j) informaţie completă privind factorii nocivi ai mediului ambiant;

k) exprimare benevolă a consimţămîntului sau refuzului la intervenţie medicală şi la participare la cercetarea biomedicală (studiul clinic), în modul stabilit de prezenta lege şi de alte acte normative;

l) acceptare sau refuz în ce priveşte efectuarea ritualurilor religioase în perioada spitalizării în instituţia medico-sanitară, dacă aceasta nu afectează activitatea ei şi nu provoacă prejudiciu moral altor pacienţi;

m) asistenţă a avocatului sau a unui alt reprezentant în scopul protecţiei intereselor sale, în modul stabilit de legislaţie;

n) informaţie privind rezultatele examinării plîngerilor şi solicitărilor, în modul stabilit de legislaţie;

o) atacare, pe cale extrajudiciară şi judiciară, a acţiunilor lucrătorilor medicali şi ale altor prestatori ai serviciilor de sănătate, precum şi a funcţionarilor responsabili de garantarea asistenţei medicale şi a serviciilor aferente în volumul prevăzut de legislaţie;

p) îngrijire terminală demnă de o fiinţă umană;

q) despăgubire a daunelor aduse sănătăţii, conform legislaţiei.

Capitol 2. Articolul 6. Limitarea drepturilor pacientului

(1) Pacienţii pot fi supuşi numai acelor limitări care sînt compatibile cu instrumentele privind drepturile omului.

(2) Drepturile pacientului pot fi limitate în caz de:

a) spitalizare şi examinare a bolnavilor ce suferă de boli psihice, în conformitate cu Legea nr.1402-XIII din 16 decembrie 1997 privind asistenţa psihiatrică,ţinînd cont de solicitările pacientului, în măsură adecvată capacităţii lui de exerciţiu;

b) examinare medicală obligatorie a persoanelor care donează benevol sînge, substanţe lichide biologice, organe şi ţesuturi;

c) efectuare a examinării medicale preliminare obligatorii, în scopul depistării bolilor ce prezintă pericol social, în timpul angajării la serviciu şi în cadrul examinărilor medicale periodice obligatorii ale lucrătorilor de anumite profesii, imigranţilor şi emigranţilor, a căror listă se aprobă de Ministerul Sănătăţii;

d) efectuare a examinării medicale obligatorii, inclusiv pentru depistarea infecţiei HIV/SIDA, a sifilisului şi a tuberculozei la persoanele aflate în penitenciare;

e) spitalizare şi izolare obligatorie (carantină) a persoanelor afectate de infecţii contagioase şi a celor suspectate de vreo boală infecţioasă ce prezintă pericol social.

 

  • LEGEA Nr. 263 din 27.10.2005 cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului